India – episodul 14: Un fort de poveste si tricouri roz cu Kurt Cobain
Jodhpur a fost orasul in care am putut spune ca ne-am obisnuit cu India. Am mers pe jos pe strazi, am inceput sa negociem cu vanzatorii si ne-am oprit pentru prima oara in mijlocul unui bazaar pentru a face poze oamenilor.
Ne-am uitat la toate tarabele si inca ne intrebam unde e India magica si exotica de care vorbeste toata lumea. Am vazut mii de modele de slapi si crocsi, aceleasi banane mici si amarate, niste cartofi, cateva bete parfumate mai scumpe decat cele de la noi si haine occidentale de prost gust ca cele vandute prin unele statii de metrou. Am gasit pana la urma cateva magazine cu haine traditionale, turbane, sandale din piele de camila si Ganeshi mai ieftini decat cei din Jaipur. Mi-am luat si eu unul din lut negru dupa ce am aflat ca ii protejeaza si pe scriitori.
Nu stiu daca orasul e mai linistit decat altele, dar cel putin are trotuare mai largi pe care poti sa mergi fara sa te loveasca o bicicleta sau o ricsa. Am mers asa pana la posta, unde ne-am luptat cu vreo 20 de indieni la coada la timbre si am ajutat doua englezoaice care nu mai faceau fata.
Am descoperit si farmaciile senzationale in care se gasesc tot felul de pastile puternice neacceptate pe piata europeana. Si nu e nevoie de nicio reteta. Noi ne-am multumit cu niste sapun de lamaie ca sa tinem tantarii la distanta si o crema impotriva lor. Parcul de langa Durag Niwas era plin si nu aveam timp pentru o malarie mica. Tot pe acolo am gasit si un spray de gandaci cu care am curatat camera de termite. Da, stiu, in urmatoarea viata o sa mananc lemn.
Principalul obiectiv turistic din Jodhpur este fortul Mehrangarh. Ricsa de la pensiune si pana in varful dealului a fost foarte ieftina pentru ca soferului ii convenea sa ajunga acolo unde se fac banii adevarati. Pentru ca, desigur, la intoarcere aveam sa platim de trei ori mai mult pentru un drum de doua ori mai scurt. Asta inseamna ca uneori e mai bine sa accepti oferta soferului de ricsa de a te astepta undeva la umbra doua ore, cat timp vizitezi ce ai de vizitat.
Mehrangarh Fort este urias de afara si obositor de incarcat cu detalii in interior. Am avut energie pentru primele 20 de camere, dar mi-am pierdut rabdarea si nici nu am mai fost impresionat de lemnul sculptat si coverturile cu bucati de oglinda. Merita, insa, vizitat pentru panoramele de la inaltime si orasul vechi vopsit in albastru pe care il vezi de la o fereastra sau de pe un balcon. La sfarsit, plimba-te pe zidurile de aparare si coboara in vechiul oras.
La Fort trebuie neaparat sa iei un ghid audio. Muzica, povestile si mai ales vocea te vor face sa te simti ca un rajput si te vor duce inapoi in timp pe vremea cand fortul era locuit. Merita sa stai si cateva minute de vorba cu domnul care se ocupa de ghidurile audio. Engleza lui victoriana e de neuitat. Vedeti in clipul de mai jos despre ce vorbesc.
Leave a Reply