India – episodul 23: Despre Goa si plictiseala ca binecuvantare

In Goa am ramas trei saptamani desi nu intentionam sa stam mai mult de cinci nopti. Ma gandeam ca e un loc bun sa ne relaxam la jumatatea calatoriei si sa plecam apoi la drum cu bateriile incarcate. Dar planul de acasa era oricum dat peste cap pentru ca nu puteam sa mai mergem si in Nepal, asa ca aveam vreo 2 saptamani de pierdut pe undeva.

Dupa ce am aflat ca putem sa inchiriem un apartament ieftin in Benaulim am decis sa stam o saptamana in plus. In final, am adaugat inca o saptamana dupa ce Magda a ajuns in spital.

Am ajuns astfel sa stam 3 saptamani intr-un loc poate mult prea linistit, unde uitasem absolut orice despre ce se intampla acasa. Am fost atat de rupt de lumea mea incat citeam stirile pe Internet si nu intelegeam nimic. Si nu mai conta nimic pentru prima oara in viata. Basescu nu mai exista, PNL nici nu existase, iar PSD putea sa fie rodul imaginatiei sub efectul pastilelor de malarie. Iar criza era doar subiect de film prost difuzat de Pro Tv intr-o miercuri seara.

M-as intoarce in Benaulim? Cu siguranta, dar nu as sta mai mult de 3 zile si m-as duce doar pentru cateva seri cu cheese garlic naan si bere Kingfisher la Domnik.

Nu stiam mare lucru despre Goa inainte sa ajung acolo. Da, auzisem si eu povestile cu hipioti si petreceri trance si tot ce se mai spune in Last Hippie Standing, dar eram constient ca asta era doar o imagine ramasa in folclorul oral al melancolicilor. Ma gandeam ca aveam sa dau peste statiuni si hoarde de turisti veniti cu chartere. Nu am fost departe.

Stiam ca Goa e mai dezvoltata in nord, unde se oprisera pentru prima data hipiotii in anii ’60. Noi ne-am indreptat direct spre linistea din sud si am ramas acolo dupa ce un australian batran ne-a zis ca nu s-ar mai fi intors niciodata daca ar fi vazut prima oara nordul cum este acum. L-am crezut si am acceptat plictiseala ca o binecuvantare. Se pare ca spiritul de pe vremea cealalta a migrat si el spre sud.

La difrenta asta trebuie sa se gandeasca oricine vrea sa mearga in Goa. Nordul e ca Vama Veche acum, in timp ce sudul e ca Vama Veche de atunci. Oricum, nici Goa nu mai e ce a fost, celebrele petreceri fiind inlocuite de bumti-bumti si sezlonguri ce acopera intreaga plaja in unele locuri. In acelasi timp, undeva in sud, ascultam The Doors la o terasa si numaram valurile.

Binecunoscuta Anjuna, singurul loc din nord pe care l-am vizitat, a fost de fapt cea mai mare dezamagire din calatorie, iar piata de vechituri care se organizeaza acolo in fiecare miercuri de vreo 40 de ani a fost de un prost gust care m-a infuriat. Dar despre asta o sa scriu putin mai tarziu.

Am ales Benaulim pentru ca am vrut o plaja mare, intinsa, unde sa am intimitate. Chiar mi-a amintit putin de Sf Gheorghe. Stiam ca sunt alte locuri mai frumoase, dar mi se pareau destul de populare pentru a fi si linistite. Am avut parte de intimitatea pe care am cautat-o, dar am si o lista de minusuri.

Sat plictisitor si o mare enervanta

In primul rand nu exista viata de noapte. Poate ar merita o comparatie cu 2Mai. Poti sa ramai la un restaurant de pe plaja pana la ora 10, dar drumul spre sat o sa fie pustiu si creepy. Poate si periculos cand cainii maidanezi au prea multa energie. Cel putin asa era in luna aprilie, la sfarsitul sezonului. Singurul loc unde petrecerea se intinde in noapte este un club de karaoke de langa Mariahall. Fiind aproape de apartamentul nostru am adormit de multe ori ascultand balade nemuritoare Bon Jovi sau Scorpions in interpretarea unica a unei trupe vocal-instrumentale din sat. Dar nu avem dreptul sa ne plangem. Ce sa cauti in Asia daca nu iti place la karaoke?

Nu am ajuns sa cantam si noi, desi in spital ii promiteam Magdei ca o duc daca se face bine. In schimb, mai pierdeam cate o ora noaptea la o bodega cu televizor. Ne luam clatite si incercam sa intelegem meciurile de crichet la care se uitau angajatii in fiecare seara. Ne trezeam din cand in cand exclamand „Moama, ce misto a dat-o”, dar ne terminam de fiecare data limonada si clatitele inainte sa vedem cine castiga. Oricum mai vedeam cateva meciuri si a doua zi.

Nici marea nu e prea amuzanta in Benaulim. Uneori era imposibil sa inot din cauza curentilor foarte puternici, iar valurile ma rasturnau chiar si pe mine. Nu ma consider un inotator experimentat, dar am mers la mare inca de la 3 ani si am petrecut destul de mult timp in apa pana acum. Totusi, acolo nu ma simteam la fel de confortabil. Prin apa calcam pe tot felul de lucruri, iar pesti mai mari decat palma se tot loveau de picioarele mele. Trebuia sa avansez 50 de metri pentru ca apa sa fie destul de adanca si sa nu se mai ridice valurile, dar la acea distanta curentii erau si mai puternici. Ceea ce trebuia sa fie o distractie s-a transformat intr-o lupta continua si un calvar. In cele din urma am revenit mai aproape de tarm si m-am gandit ca ma pot descurca cu valurile. Apa imi ajungea pana peste brau, iar valurile pareau amuzante. La un moment dat, insa, m-am trezit ca apa a scazut pana sub genunchi si un val mai inalt decat mine cu vreo jumatate de metru m-a lovit in plin. Am cazut sub el, am fost invartit, rasucit si trantit pe nisip in doar 2-3 secunde. Curentul nu ma lasa sa ies la suprafata, dar am reusit ca prin minune sa imi pastrez calmul si aerul in plamani. Marea se linistise dupa vreo 10 secunde si scazuse din nou. Mi-am dat seama ca urmeaza ceva asemanator si m-am ridicat repede ca sa fug intr-o zona mai sigura. „Fuck it. I’m out of here”. Stiu ca m-a luat prin surprindere, dar la 100 de kilograme nu ma las doborat prea usor.

In urmatoarele saptamani am vazut ca nu nimerisem eu prost intr-o zi cu marea agitata, ci asa era mereu. Steagurile rosii de pe plaja spuneau exact ce ar trebui sa spuna un steag rosu. Mai erau cativa oameni care inotau, dar pentru mine a fost suficient.

In acelasi timp, la cateva ore mai in sud, oamenii se simteau bine pe plajele din Palolem sau Patnem pentru ca golfurile de acolo linistesc putin agitata mare a Arabiei.

Dieta cu rechin, creveti, ananas proaspat si somn printre palmieri – 12 dolari/zi

Si am ramas mai mult pe uscat. Ascuns de soare pe langa terasele acoperite cu frunze de palmier, savurand salate de fructe si sucuri reci. Ziua la Rex si seara la Domnik. La Rex lasam in jur de 150 de rupii (putin peste 3 dolari) pe zi pentru sucuri, sandviciuri si fructe, iar cina de la Domnik ne costa 250-350 de rupii. Deci o cina de doua persoane, cu aperitiv si fel principal sau fel principal si desert, costa cam 7 dolari.

Aveam mancare si in frigiderul din apartament, cumparata de la supermarketul din sat. Acolo lasam cei mai multi bani pentru ca ne-am cumparat multe articole de igiena, detergent si mancare de care nu ne putem desparti nicaieri. Branza, lapte, oua, supe, ciocolata si tot ce mai avem prin frigider si acasa. Nu am dus lipsa de nimic. Nu ne lipseau nici fructele si legumele proaspete pe care le mai cumparam de pe marginea drumului. Un ananas proaspat si urias costa 1 dolar, iar pe rosii, ceapa sau vinete mai dadeam vreo 2 dolari.

In total, mancarea si bautura ne costau 15 dolari pe zi. Cu tot cu cazare, ajungeam la 24 de dolari pe zi. Mai mult decat in alte parti ale Indiei, dar unde mai aveam ocazia sa mananc in fiecare zi pesti proaspeti si exotici sau ananas abia dat jos din pom? Ne-am rasfatat si am incercat sa ne relaxam cat mai mult.

Faceam, insa, economie la alte capitole. Nu mergeam niciodata cu ricsa pana la plaja si foloseam autobuzele locale pentru a merge in oras, la Margao, cand aveam nevoie de ceva. Biletul costa 10 rupii de persoana, in timp ce ricsa ar fi fost 100. Tot cu autobuzul am ales sa mergem si spre alte plaje din Goa.

Spre Anjuna, prin autobuze locale si galeti cu peste

Intr-o zi de miercuri am decis sa mergem in Anjuna, la celebra piata de vechituri a hipiotilor. Agentii de turism din Benaulim si taximetristii care isi faceau veacul pe acolo cereau 1500 de rupii pentru un drum dus-intors. Poate merita sa platim daca mai gaseam cativa oameni cu care sa impartim suma, dar singuri nu ne convenea deloc. Proprietarul apartamentului ne-a explicat cum sa ajungem pe cont propriu in Anjuna si am plecat.

Am luat mai intai autobuzul pana in Margao si am coborat la capat, ne-am urcat in cel de Panjim, apoi in cel care ducea la Mapusa si in final autobuzul care mergea pana in Anjuna. Au costat cam 100 de rupii de persoana si am facut aproape 2 ore pe drum. Nu a fost usor, dar am avut astfel posibilitatea sa vedem si cum traiesc localnicii. Ca sa nu mai spun de diferitele arome de peste, unele pe care nu le mai simtisem niciodata. De la un lighean cu peste proaspat si pana la maruntaiele care au sarit cu doua saptamani in urma dintr-o galeata cand autobuzul a trecut printr-o groapa. Cine s-ar putea plictisi in India? Dar macar a fost un mod bun de a vedea si orasele din Goa.

Si am suportat totul ca si cum ne duceam in cel mai tare loc din India. De fapt, am nimerit intr-un bazar de prost gust in care turistii cu bani sunt atrasi sa cumpere toate tampeniile autentice cu care sa se laude acasa. M-am saturat atunci de camasi colorate, pantaloni Alibaba, coverturi de pat cu bucati de oglinzi cusute, bratari, inele, cercei si inca il urasc pe tipul care se tinea dupa noi cu niste tobe si intreba „Drums?” in timp ce le freca cu un deget pentru a scoate un fel de muget. L-am auzit si in somn cateva zile.

Am profitat totusi de ocazie si ne-am cumparat hainele pe care le doream. Pretul de pornire varia intre 250 si 600 de rupii, dar am negociat atat de dur cu o pustoaica de 15 ani incat am reusit sa luam opt articole pentru 1000 de rupii. Am inteles ca o camasa ar costa de fapt 80 de rupii, deci cred ca am obtinut un pret foarte bun pentru un alb.

Pana la urma am ajuns si la zona mai psihedelica a bazarului, unde isi aveau tarabele cativa albi care petrec sase luni pe an in Goa si vand haine ciudate pentru petrecerile trance. Nu am inteles mare lucru din creatiile lor, dar am admirat cateva tricouri facute cu vopsea magica. Adica pareau ca se misca cand stateai pe langa o lumina neagra fluorescenta. Nu mi-am luat pentru ca erau de cateva ori mai scumpe decat o camasa, iar pretul era destul de fix, avand in vedere ca erau facute de un alb care avea nevoie de bani pentru bere si iarba.

Eram dezamagit. Inca un loc de referinta din istoria alternativa a secolului 20 disparea sub ochii nostri, inghitit de kitschul organizat si foamea de bani. Cum e posibil sa atraga pe cineva? Ne-am oprit sa mancam ceva la o terasa si inghiteam cu noduri din cauza unei formatii care canta cover-uri dupa Elvis Presley. Pe langa noi beau si mancau fericiti zeci de neohipioti cu dreaduri care isi traiau visul in legendara Anjuna. Dar oare se uita cineva sa vada cat costa o portie de cartofi prajiti? Ca sa nu mai spun de bere. Preturi de irish pub intr-un loc in care oamenii veneau pe hippie trail cu cativa dolari in buzunar si apoi isi vindeau ceasul pentru a se intoarce acasa. Alt secol, alt buget si gust amar. Ca sa nu mai spun de gunoaiele de pe plaja.

Drumul inapoi la Benaulim a parut mai lung si mult mai fierbinte. Autobuzele ardeau sub soarele de vara de la tropice si noi impreuna cu ele. Eram intr-o sauna cu hainele pe noi si priveam cum curge culoarea din camasa pe pantaloni. Nu mai gandeam si singurul reflex pe care il mai aveam era sa duc sticla de apa la gura. Timpul nu se putea dilata mai mult.

Trebuia sa fim nebuni sa mai plecam undeva. Ne-am gandit sa ramanem acolo pana la sfarsit. Dar talpile au inceput sa ne manance si nu mai aveam rabdare. Proprietarul ne-a spus ca putem sa mergem la fratele lui, care avea colibe pe plaja si un restaurant pe plaja. A vorbit cu el sa ne dea un pret bun pentru o coliba cu vedere la mare si am plecat. De acolo intentionam sa ne continuam calatoria si sa mergem in Hampi, dar aventura s-a terminat la Terapie Intensiva. Dar despre delfinii din Patnem si spitalele indiene vorbim in urmatoarele doua episoade.

9 Responses to India – episodul 23: Despre Goa si plictiseala ca binecuvantare

  1. Vladimir says:

    Super serialul vostru de abia astept urmatoarele posturi. Saptamana asta tocmai ne-am luat bilete de Bucuresti Delhi pentru o luna in februarie, si blogul vostru e o sursa foarte buna de informatii.
    Multumesc.

  2. alex says:

    Multumesc. O sa fie misto in februarie. Racoare noaptea, deci nu trebuie sa dati banii pe camera cu aer conditionat. Candva, in saptamanile urmatoare, o sa mai scriu iar despre Delhi si cum l-am vazut la intoarcere. Dupa doua luni, locurile care ne inspaimantau la inceput se transformasera intr-o gluma si am putut sa vizitam. E bine sa fii obisnuit cu India cand vizitezi Delhi.

    Ce traseu aveti? Pe unde vreti sa mergeti?

    • Vladimir says:

      Inca nu am stabilit un traseu exact. Deocamdata am cateva puncte pe care vreau sa le atingem Delhi, Varanasi, Amritsar, Agra, Jaipur, Jodhpur, Udaipur, Jaisalmer si apoi pentru o sptamana doua Kerala. De Goa am fost sfatuiti sa o evitam si din ce citesc la tine ma convinge din ce in ce.

      • alex says:

        O sa fie cam greu sa vezi tot intr-o luna. Ar fi, insa, perfect doar pentru nord. Adica sa nu ajungeti pana in Kerala.

        Sunt multe de vazut in partea aia, nu doar Kerala. Noi sunteti hotarati sa mai mergem o data numai pentru sud. Si poate fi combinata perfect cu Sri Lanka.

  3. Vladimir says:

    Da, inca nu ne-am decis. Am fi dorit totusi o saptamana pentru relaxare cu ceva plaja. Vom mai vedea. Anul asta de revelion am fost si noi in Sri Lanka tot cu Air Arabia pe acelasi traseu ca voi numai ca s-a despartit in Sharjah spre Colombo. Ne-am intalnit acolo cu un cuplu el din Ro ea unguroaica care veneau dupa o luna de India si ne ziceau ca Sri Lanka este un fel de Elvetia in comparatie… Crezi ca nu reusim sa ne incadram in 3 saptamani pentru nord? Eu inca mai astept 15 sept sa comand ultimul Lonley Planetul care atunci intra in stoc si sa stabilesc traseul. Ma gandeam ca oricum pentru calatoriile care sar de o noapte sa folosim avionul pentru a nu pierde prea mult timp. Daca mai ai si alte sfaturi spune-mi.
    Mersi

  4. alex says:

    Daca sunteti dispusi sa luati avionul pe acolo, cred ca se poate face. Dar vezi ca biletele pentru cursele interne se vand la fel de repede ca si cele de tren. Raman cele mai scumpe. Cauta de acum.

    O sa-ti dau pe mail ceva sa te ajute pana iti vine ghidul LP.

  5. Oana C says:

    Ai ghiduri pdf cu India? ……:)
    Mie mi-a placut incursiunea in Goa, mi-a trezit curiozitatea de a zace nitelus pe acolo? daca esti fata singura pe acolo, cum crezi ca e?

    • alex says:

      Am intalnit fete singure prin toata India. E safe. Poate drumul dintre plaja din Benaulim si sat nu e prea dragut noaptea, dar in Patnem sau Palolem poti sa stai fara griji.

  6. Bianca Adams says:

    Super aventura! Noi am stat in Agonda si chiar nu ne-a parut rau. Plaja frumoasa, curata, restaurante foarte bune si ieftine, cat despre bazarul din Anjuna ne-am facut aceeasi impresie ca si voi – nu merita.
    Am stat 3 saptamani si am avut un sofer care pertotal l-am platit cu 150eur (in fiecare zi alergam cel putin 200km). Am vazut o multime de lucruri interesante acolo, am incercat sa evitam aglomeratiile turistice si ne-am orientat mai mult catre locurile mai putin cunoscute. Am mers cu avionul dar si cu trenul, sincer, nu ne putem plange, totul a decurs normal, fara intarzieri. Intr-adevar am facut rezervari prin cleartrip cu 2 luni inainte. Intern am zburat cu INDIGO. Si noi am observat ca este destul de safe Goa, am vazut o multime de fete singure (practicante de yoga) dar si o multime de familii cu copii mici (ma refer la albi).
    Pana la Mumbai am zburat cu British BTA de la Londra – dar, sincer nu as mai repeta experienta asta – lasa mult de dorit BTA, a cam expirat…
    Iti doresc la cat mai multe calatorii!!!

Leave a Reply