Parisul într-o toamnă târzie

Anul trecut, la ora asta, făceam poze alb-negru pe Sena și realizam că mă îndrăgosteam de orașul pe care îl înjurasem în fiecare zi timp de șase luni. I-a fost greu să mă convingă, dar a avut grijă ca nimeni să nu mai aibă vreo șansă după el.

Am discutat zile întregi despre el de când ne-am întors, fără să ajung la o concluzie sau să mă fac înțeles. Am fost absurd și enervant pentru că nu sunt cuvinte care să explice beția care te face să hoinărești fără scop sau țintă, cu mâinile în buzunare și pas lent. Flâner nici nu are traducere. Sunt străzi pe care am mers de sute de ori și le-am memorat fiecare denivelare și colț de bordură și altele pe care le-am descoperit abia după un an petrecut acolo. Am văzut locuri noi chiar și cu două zile înainte de plecare. Oare de câți ani e nevoie pentru a vedea un singur oraș mai mic decât Bucureștiul?

Dar cuvintele nu înseamnă nimic. Nimic nu reproduce acea atmosferă. Fotografiile cu clădiri sunt o pierdere de timp și energie. Prin vizorul camerei foto se vede întotdeauna un singur cadru din cele câteva sute care se mișcă în același timp, în jurul tău. Și nici nu poți întoarce capul după picioarele lungi care tocmai traversează strada aia mică din stânga. Ce poate spune o imagine care nu se mișcă, oricât de reușită ar fi ea? Parisul e o sărbătoare în mișcare, după cum zicea Hemingway. E plin de viață. Nu pentru că ar fi ceva ușor și lipsit de griji acolo, ci pentru că plăcerea de a trăi vindecă tot. E vesel, frumos, energic, copilăros și inocent și, în același timp, sfâșietor de trist, murdar, bolnav, sărac și depravat. Dar nu o să te judece niciodată.

Sentimentele pe care mi le oferea m-au făcut să mă îndrăgostesc de el, nu activitățile. Toți cunoaștem locuri cu agenda plină, dar goale pe dinăuntru. Puțină agitație dată cu sclipici ca să ascundem faptul că nu spunem nimic. Dar nu o să mai scriu despre străzi, sticle de vin, brânză, jazz în miez de noapte sub un pod sau un pian dintr-o librărie în care se poate dormi. Fiecare are Parisul lui. Pentru fiecare dintre noi înseamă altceva și fiecare înțelege ce vrea. Unii îl caută pentru muzee, unii pentru shopping, unii pentru o cafea. Alții îi vor doar libertatea. La final, toți ieșim câștigători.

[flagallery gid=14]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.