India – episodul 10: Am vazut ceva perfect

Din Amritsar am plecat spre Agra cu un tren de noapte. Aveam bilete la sleeper, adica penultima clasa din cele 8 ale sistemului indian. Nu aveam nicio problema cu asta, ci chiar asteptam cu nerabdare sa ma intind pe bancuta mea tare si sa vad adevarata fata a Indiei.

Despre sleeper se spune ca e cel mai bun mod de a vedea India. Oamenii sunt calzi si impart totul intre ei. De multe ori intalnesti familii intregi cu cate zece membri care au plecat in vizita la o matusa dintr-un alt stat. Cand stii ca vei merge 20 de ore cu ei, devin automat cei mai buni prieteni.

Drumurile lungi sunt mai usor de suportat daca ai norocul sa gasesti loc la bancheta de sus, a treia, unde poti sa stai toata ziua sa dormi si sa citesti fara sa deranjezi sau sa fii deranjat. Trebuie sa te imbraci, insa, pentru ca cele trei ventilatoare de pe tavan iti bat direct in cap. Mai nasol e cand dormi pe bancheta de jos si alearga gandacii pe tine noaptea si soarecii pe sub tine. Dar asta e alta poveste. Deocamdata suntem in drum spre Agra sa vedem Taj Mahal.

M-am trezit pe la 6 dimineata din cauza zgomotului. Trenul era plin de oameni care se duceau la serviciu, dar noi nu aveam nicio treaba pe banchetele de sus. Eu am dormit excelent, in timp ce Magda a vazut toate filmele din iPod intr-o singura noapte.

Am coborat in cele din urma printre oameni si ne-am plimbat prin vagon de la o toaleta la alta, admirandu-i pe indienii care se spalau pe dinti si care aratau impecabil chiar si la ora aia. Am stat putin si la usa sa vedem cum se trezeste la viata India de la sat si isi face nevoile pe marginea caii ferate. Dar hei, am ajuns in oras.

Gara din Agra mi s-a parut foarte bine organizata. Urma sa plecam in aceeasi seara, asa ca ne-am lasat bagajele la cloakroom pentru vreo 20 de rupii. Afara ne asteptau sute de taxiuri si ricse prepaid, asa ca am platit un pret corect la o cabina oficiala in loc sa ne tocmim cu soferii. In drumul spre Taj am vazut pentru prima oara in India drumuri libere si parcuri. Aproape ca imi parea rau ca nu ramanem mai multe zile.

Nu e usor sa ajungi la Taj Mahal. In primul rand, biletul costa 750 de rupii pentru straini, o suma imensa in comparatie cu alte preturi din India. Poti sa mananci o saptamana cu banii astia. Apoi, nu ai voie sa intri cu niciun fel de bagaj deci e bine sa ai cat mai multe buzunare pentru a-ti indesa actele, banii, un ghid, telefonul si accesoriile pentru camera. Si ia-ti destula apa deoarece o sa petreci mult timp acolo.

Imaginea mausoleului imi este intiparita in minte dintotdeauna. Nu as putea sa spun cand am vazut prima oara o poza cu Taj Mahalul, asa cum nu as putea sa spun nici cand am aflat de Turnul Eiffel. Totusi, niciodata nu m-am gandit la ce se afla in stanga sau in dreapta lui, cu atat mai putin la ce se intampla in spatele fotografului. Si daca Turnul Eiffel apare in poze din toate partile si e usor sa iti creezi o idee despre ce e in jurul lui inainte sa il vezi pe viu, in cazul Taj Mahalului nu stiam absolut nimic cu exceptia unor cadre din Slumdog Millionaire. De exemplu, nu mi-am imaginat niciodata ca mizeria Indiei ajunge exact pana la zidurile sale si chiar ajungi intr-un paradis dupa ce intri pe poarta lui. Si niciodata nu mi-am imaginat ca e atat de mare.

Trebuie sa petreci mult timp acolo pentru ca trebuie sa vezi cum isi schimba culoarea in functie de momentul zilei. Asta e principalul motiv pentru care as fi stat cel putin o noapte in Agra. Tajul este roz la rasarit si galbui la apus, iar in serile cu luna plina straluceste ca o bijuterie datorita pietrelor pretioase incrustate in marmura. Iar ziua, la pranz, marmura alba straluceste atat de puternic incat nici nu te mai poti uita la el.

Este un loc unic pe care trebuie sa il vezi macar o data in viata. Cu siguranta as mai da o data cele 750 de rupii ca sa-l vad din toate unghiurile si din gradina luxurianta. Ca sa nu mai spun ca nu am apucat sa trec raul Yamuna si sa vad dintre gunoaie si bivoli cel mai frumos lucru contruit vreodata de oameni. Nu am apucat sa il vad nici de la Agra Fort si nici de pe acoperisul unui hotel. Trebuie sa ma intorc si sa ma conving ca e perfect din toate unghiurile.

Asa cum am scris recent pe Infoturism, Taj Mahal este o minune a arhitecturii, a simetriei si a detaliilor, un simbol al pasiunii si dragostei care sfideaza trecerea timpului. Poetul bengalez Rabindranath Tagore spunea ca este „o lacrima pe obrazul eternitatii”, Rudyard Kipling afirma ca este „intruchiparea tuturor lucrurilor pure”, in timp ce creatorul sau, imparatul Shah Jahan, spunea ca „face Soarele si Luna sa verse lacrimi din ochii lor”. Mai multe nu am de spus.

Am plecat epuizati de atatea detalii si ne-am dus direct la gara, desi am fi avut timp sa mergem si la Agra Fort. Am stat cateva ore pe peron, timp in care ne-am uitat la oameni si i-am ascultat. Era un fel de liniste, oricata galagie ar fi fost in jurul nostru. Nu mai alergam pe strazi, nu ne mai feream de motociclete si ricse si nu mai transpiram. Stateam la umbra si puteam sa ne dam seama unde ne aflam. Era a 10-a zi pe drum si nu ne aflam in India nici macar de o saptamana. Eram deja foarte obositi, dar incepeam sa ne dam seama ce se intampla si ce trebuie sa facem.

Ne simteam totusi foarte singuri si am fi vrut sa vorbim cu alti calatori. Sa vedem ca oamenii se descurca si rezista luni de zile in conditiile astea. Dar nu aveam cu cine. Sezonul era la sfarsit si nu vedeam decat cativa turisti care calatoreau la clasa I. Din pacate asta nu s-a schimbat pana la sfarsitul calatoriei. Daca nu ai experienta sau esti singur, cel mai bine e sa mergi in sezon.

Dar linistea aparenta a disparut complet cand a venit trenul de Jaipur. Am alergat cu rucsacurile in spate pana in partea cealalta a peronului, unde era vagonul nostru. Clasa a 2-a fara rezervari – al optulea si ultimul nivel de confort din trenurile indiene. Am avut totusi noroc pentru ca scaunele aveau vinilin pe ele si nu erau doar de lemn cum au unele trenuri. Am fost striviti pe locurile noastre si nu ne-am miscat de acolo vreo patru ore, pana am ajuns in Orasul Roz, capitala statului Rajasthan.

Drumul a fost mai usor de suportat datorita unui cuplu care statea in fata noastra si cu care am stat de vorba. Erau din Hyderabad, proaspat casatoriti, ca si noi, si le placea sa calatoreasca prin tara. Vorbeau de drumuri de zeci de ore ca si cum ar fi mers de la Bucuresti la Ploiesti. Ne-au aratat pozele facute la Agra Fort, unde noi nu ajunsesem, ne-au vorbit despre familiile lor si ne-au dat adresa sa ii vizitam cand ajungem in Hyderabad. Ne-au umplut de ganduri pozitive si ne-a parut bine totusi ca nu am intalnit alti calatori ca noi.

Noi am coborat la Jaipur, ei au mers mai departe. Si am inceput un nou capitol – Rajasthan.

6 Responses to India – episodul 10: Am vazut ceva perfect

  1. Alexandra says:

    Foarte interesant! Am citit cu placere descrierile de mai sus care m-au ajutat sa-mi fac o parere despre India, intrucat peste 2 luni voi pleca si eu In India si Nepal. Bravo pentru detalii!

    • alex says:

      Multumesc. Nu am scris nici macar un sfert din povesti, dar sigur termin pana atunci ca sa pleci cu o imagine completa. O sa dau in perioada urmatoare mai multe informatii despre preturi.

      Totusi, o sa-ti fie greu in luna mai. Temperatura obisnuita in nordul Indiei, in acea perioada, e de peste 40 de grade la umbra si incep din senin furtuni violente. Din iunie se mai racoreste ca vine musonul. Sa te pregatesti pentru o caldura si umiditate cum nu credeai ca exista.

  2. Oana C says:

    Da, asa e, Taj-ul are ceva mistic. Din pacate, eu am ajuns sa-l vad pe fuga si super obosita, pt ca mi-am “pierdut vremea” mai intai la Fathepur Sikri si Agra Fort. Merita 2 zile de stat in Agra. Motiv pt care, sper sa-l vad din nou al doilea an consecutiv, pe indelete…merita cei 1000Rs (cu tot cu Agra Fort).

  3. Oana C says:

    E super fain in India, ca este imposibil sa nu legi conversatii cu colegii de tren si chiar cu calatorii pe care-i intalnesti chiar pe peroane.

  4. elena says:

    al meu prietem doreste mult prea mult sa mearga in india si m-a gasit translator de engleza pt calatoria lui. imi este frica sa merg: nu stiu oamenii, nu stiu locurile (si nu mi-a fost frica atunci cand am fost singura in sicilia, cica la mafie). insa, ce scrie lumea aici ma face sa-mi doresc, sa-mi incurajez si sa-mi sustin prietenul. unde pot gasi acele informatii despre preturile lor? multumesc!

    • alex says:

      Preturile au crescut in ultimii ani din cauza inflatiei, dar este un loc foarte accesibil pentru occidentali. Chiar si pentru romani. O camera dubla ieftina, dar ok costa vreo 10 dolari, iar pentru mancare si apa mai ai nevoie de inca 5-10 dolari. Depinde de mancare. O portie de pilaf costa putin peste un dolar. Sticla de apa de 1,5 litri e vreo 25 de centi. Mancarea locala e foarte ieftina, dar daca vrei pizza pregateste-te sa dai peste 20 de dolari.

      Si transportul e foarte ieftin daca mergi cu trenul la sleeper. Un drum de 12 ore intre 2 orase importante costa tot vreo 10 dolari sau chiar mai putin. La o clasa superioara ajunge pe la 50 de dolari.

      Gasesti informatii proaspete despre preturi pe forumuri ca Lonely Planet sau India Mike. Si noul ghid Lonely Planet ar putea sa fie util. A aparut in toamna.

Leave a Reply to Oana C Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.